Două doamne și un MG A din 1962 la Sibiu Rally Romania. O lecție despre viață pe care, cel mai probabil, nu o voi uita niciodată.
Life is to short not to… Completează tu cu ce îți trece rapid prin minte. Iar eu o să-ți povestesc despre două doamne senzaționale care m-au inspirat să mai pun încă zeci de chestii în completarea propoziției de mai sus. Pentru că, într-adevăr, viața este prea scurtă să nu te bucuri de tot ceea ce-ți place.
În august, am fost la Sibiu Rally Romania, un festival dedicat mașinilor clasice și celor de curse, eveniment pe care nu-l ratez de vreo 7 – 8 ani. La startul festiv din Piața Mare a orașului, atenția mi-a fost atrasă imediat de un echipaj venit din Luxemburg la volanului unei mașini foarte chic, un MG A din 1962 (cum am aflat ulterior).
La volan, Fredry Maathuis, iar în postura de copilot, Elly de Vrind. Două lucruri am observat instant la ele: felul în care s-au asortat vestimentar între ele și cu mașina, precum și energia pozitivă pe care o emanau când au urcat pe scenă, la startul festiv.
Am aflat apoi că aveau deja în spate peste 1.000 de kilometri parcurși împreună cu alți membri ai clubului MG din Luxemburg. Grupul a plecat de la Dusseldorf din Germania pe traseul Innsbruck – Graz, unde au dormit o noapte, apoi până la Budapesta, unde au mai petrecut o noapte și apoi partea finală până la Sibiu.
Aici s-au înscris la concursul de regularitate, după care urmau să mai parcurgă încă vreo 3.000 de kilometri până acasă.
„Unul dintre membrii clubului MG din Luxemburg a fost de mai multe ori în România, la Sibiu, și ne-a tot spus că ar trebui să ajungem și noi măcar o dată. Când am ajuns la Sibiu am și înțeles de ce. Îmi place foarte mult atmosfera de aici, orașul este superb și mă simt aproape ca acasă”, mi-a spus Fredry Maathuis, după startul festiv.
Singurul lucru care mi-a venit în minte atunci a fost dacă la 60 și ceva de ani, cât au Fredry și Elly, voi avea și eu curajul să plec împreună cu prietena mea cea mai bună, la volanul unui cabrio, prin Europa. Încă n-am un răspuns, evident, dar mi-ar plăcea să găsesc undeva nebunia de a face asta.
„Curiozitatea de a vedea mereu lucruri noi. Pur și simplu îmi place să descopăr locuri pe care nu le-am mai văzut niciodată. Nu știu ce mă așteaptă de acum încolo. Practic asta este frumusețea de a merge într-un loc nou. Este mereu ceva care să te surprindă, pe care trebuie să-l descoperi. Noutatea aceasta îmi dă energia de a pleca în fiecare dimineață cu mașina”, continuă Fredry cu povestirile ei.
Am început să vorbim despre mașini. Au avut un Ferrari, dar nu i-a plăcut atât de mult. Mai are un Jaguar, dar care nu este primul pe listă atunci când vine vorba de mașina preferată. Care trebuie să fie MG.
„Soțul meu a făcut o pasiune pentru marca MG. Eu conduc acum un MG A din 1962. Soțul meu și-a cumpărat primul său MG în 1966, un MG TD pe care-l mai am și acum. Ne-am căsătorit în mașina aceasta. Cel mai mic băiat al meu s-a căsătorit și el tot în mașina aceasta. Și încă o mai avem în garaj.”
Ton Maathuis, soțul ei, a fost atât de pasionat de această marcă încât în 1974 a pus bazele clubului MG din Luxemburg, fiind cel mai vechi club al unei mărci din această țară. „Din păcate, soțul meu a murit în urmă cu 12 ani, într-un accident de mașină, cu un MG, pe drumurile din Italia. De atunci, merg împreună cu Elly și ne-am propus să vedem câte o țară sau mai multe cu mașina în fiecare an. Până acum ne-am ținut de plan.”
În programul cursei de la Sibiu urma o zi lungă așa că m-am despărțit de Fredry cu promisiunea că vom vorbi din nou după ce ajunge și pe Transfăgărășan. Nu înainte însă de a o întreba ce a găsit soțul ei special la MG. „Soțul meu a fost pasionat de mașini. Vacanțele noastre au avut totdeauna în prim plan ceva legat de mașini. Fie a fost un road trip cu clubul MG, fie am fost la o cursă de mașini. Nu am călătorit niciodată cu avionul. Peste tot am mers cu mașina. Spunea întotdeauna că MG este mașina pe care să o repari în garaj, cu care să-ți petreci timpul într-un mod plăcut. Și cred că nu a avut bani să-și cumpere un Jaguar când era tânăr”, a mai adăugat zâmbind.
În acea seară Fredry mi-a reamintit ceva. Că trebuie neapărat să te bucuri de viață și că ar trebui să încerci toate lucrurile nebunești care-ți trec prin cap. Fără să ai regrete.
Dimineața am fost la startul celei mai lungi zile a raliului. Din nou, Fredry și Elly erau asortate perfect, într-o ținută care se potrivea atât cu traseul, cât și cu atmosfera din Piața Mare. Pentru o secundă am fost invidioasă pe modul în care au reușit să-și facă bagajul pentru un roadtrip de câteva mii de kilometri.
„Elly este mereu alături de mine. A învățat acum să decodifice road book-ul. În mod normal conduce și ea, dar aici a zis că ea îmi spune doar ce să fac. Am mai fost la un raliu de regularitate în Italia, dar acum ne dorim să ne bucurăm de peisaje, nu să ne implicăm într-o competiție. Nu vreau să conduc cu 30 km/h acolo unde se poate merge cu 60”, mi-a mai spus Fredry înainte să pornească spre Transfăgărășan.
Am plecat și noi după caravana concurenților și abia așteptam să mă reîntâlnesc din nou cu ea pentru finalul poveștii. Și pentru a afla cum i s-a părut Transfăgărășanul.
„A fost o zi fabuloasă. Când am văzut cât este de abrupt m-am gândit că mașinuța noastră nu rezistă, dar a fost spectacuos. Nu am ținut cont de concurs. Am vrut să mă bucur de libertatea de a merge cu o mașină decapotabilă în această țară frumoasă. Am vrut să simt, să miros, să văd mai bine locurile prin care am trecut. Așa te conectezi imediat cu mediul în care ești și poți să trăiești mult mai intens experiența”, au fost primele ei cuvinte când ne-am întâlnit din nou în Piața Mare din Sibiu.
Am întrebat-o apoi care a fost cea mai frumoasă aventură de până acum. „Este foarte greu să aleg doar una singură. Fiecare călătorie are ceva special, în fiecare descoperi foarte multe lucruri noi care împreună formează amintirea unei vieți pe care am trăit-o din plin. Dacă ar fi să numesc una singură, atunci poate aș spune că este aventura noastră din Rusia. Am fost acolo cu TD-ul nostru din 1950. Îmi place să descopăr țări în care nu am mai fost. De aici vom pleca spre Serbia, Bosnia și Herțegovina, Croația, țări în care nu am mai ajuns până acum. E plăcut să descoperi locuri noi, să te încarci cu energie de la fiecare.”
Aventura până la Sibiu nu a fost una fără incidente. „De exemplu, la Oradea am fost implicate într-un accident ușor la un semafor și am atins aripa față. Era duminică și nu știam dacă se poate rezolva repede. Am dat peste un mecanic foarte priceput care a rezolvat problema cu ce avea la dispoziție. De asta îmi place modelul acesta pentru că se rezolva rapid și ușor orice probleme ai avea.”
Fredry și Elly au încheiat cu succes cursa de la Sibiu. Au trecut linia de sosire, au trăit încă o experiență despre care vor povesti de acum încolo. Dar călătoria lor nu s-a terminat. Mai au de parcurs încă vreo 3.000 de kilometri până acasă. Prin Serbia, Bosnia și Herțegovina, Croația.
„În fiecare an, clubul MG Europa organizează un astfel de road trip. Anul trecut am fost în Portugalia, anul acesta se organiza în Elveția, dar acolo am fost deja și am zis că vin aici cu prietenii mei din Luxemburg. Anul viitor se organizează în Spania, la Barcelona. Așa că vom merge acolo”, vorbește deja despre planurile de viitor cu toate că această aventură nu s-a încheiat încă.
Am mai schimbat câteva vorbe. Am vorbit despre Mazda MX5 pe care o are în garaj dar cu care se plimbă doar prin oraș pentru că în rest îi place să conducă o mașină fără toate sistemele moderne de asistență. Și de cele mai multe ori și în oraș preferă un MG Midget. E de origine olandeză așa că îi place de Max Verstappen în Formula 1, nu a rămas niciodată fără carnet, iar viteza cea mai mare cu care a mers în mașina cu care a venit la Sibiu a fost de 120 km/h. „Nu mergea mai tare”, a spus râzând.
Și ne-am despărțit cu râsul acela plin de viață pe care probabil că nu o să-l uit niciodată. Și mi-ar plăcea ca aceea să fie imaginea mea de peste 30 de ani. Să nu am regrete, să fi făcut tot ceea ce mi-a trecut prin cap și să mă bucur de tot ceea ce o să-mi mai ofere viața.
Mulțumesc, Fredry, pentru tot ceea ce am învățat de la tine!
