Adina Halas își împarte timpul între familie, radio, TV, blog, vlog, sala de CrossFit și evenimente mondene.
Am povestit cu ea despre mașini și am aflat că una dintre marile sale pasiuni este chiar condusul. Este responsabilă și bine informată când este vorba să se urce la volan, iar asta mi-a plăcut foarte mult.
Ce preferi, modelele SUV sau micile citadine?
Merg cu ambele, în funcție de ce drumuri am de făcut. Prefer însă SUV-urile, pentru că sunt înaltă și, dat fiind faptul că am multe activități peste zi și car multe după mine, am nevoie de mai mult spațiu.
Cutie manuală sau automată?
Dacă mă întrebai acum 3 – 4 ani, aș fi spus manuală, însă acum prefer automată. M-am îndrăgostit de automată.
Decapotabilă: yey OR ney ?
Definitely yey! Depinde de sezon, stare, drumuri și parteneri de drum, dar decapotabila este fun, fun, fun!
Masină electrică / Diesel sau Benzină?
Având în vedere că am una diesel și una pe benzină, este clar că nu mă pot decide. Sunt avantaje și dezavantaje de ambele părți, dacă vorbim despre poluare, consum, prognoza pe următorii ani și performanțe pe șosea, care depind de multe variabile. Probabil voi fi în mare dilemă la următoarea achiziție, dar strict pentru oraș, mi se pare o alegere bună mașina electrică. 🙂
Fustă sau pantaloni la volan?
Fustă, pentru că sunt mai interesante pozele facute la volan când stau pe loc. Dacă facem un test pe Instagram, vei vedea că am dreptate. 🙂
Tocuri sau flats la volan?
Flats, întotdeauna. Am alături tocurile, dacă urmează să merg într-un loc unde port un outfit potrivit cu acestea. Pot să conduc cu orice în picioare, dar mi se pare o inconștiență să nu iau în calcul faptul că tocurile pot fi un dușman în cazul în care trebuie să pun frână brusc. Acele clipe în plus pot face diferența între a scapa cu bine dintr-o situație și a face accident.
Știu ca legislația nu prevede nimic în legătură cu încălțămintea la volan, dar sunt pasionată de condus și mă bazez mult pe logică în situații care implică siguranța mea și a celorlalți.
Conduc totuși pe străzile din România, nu în filmele lui Tarantino, unde arată bine piciorul unei femei în sandale și cu pedichiura roșie care apasă pedala de accelerație. Remember Kill Bill? 🙂
În plus, de ce aș vrea să îmi stric pantofii cu toc?
Condusul este pentru tine o necesitate sau o plăcere?
Îmi place mult să conduc. Mi-a plăcut mereu și nu mi-a dispărut această pasiune, deși am carnet de 16 ani, trăiesc într-un oraș aglomerat și haotic din acest punct de vedere și nu sunt șofer de duminică.
Bineințeles că și dacă nu mi-ar plăcea ar fi o necesitate la câți km parcurg zilnic, dar atunci probabil aș angaja un șofer personal. În prezent, nici nu îmi trece prin cap! Rar am apelat la serviciile unui șofer și, de regulă, asta s-a întâmplat când am mers la evenimente prin țară unde nu se putea ajunge cu avionul și îmi era mai comod așa.
După ce mi-am luat carnet, având în anturaj mulți băieți pasionați de motoare și mașini tunate, mulți dintre ei fiind cursieri, am fost învățată să conduc pe bune. Atunci m-am îndrăgostit de șofat. Ulterior, participam cu ei la diverse competiții amicale, liniuțe șamd.
Regret să spun că majoritatea școlilor de șoferi de la noi nu sunt eficiente și mi se pare periculos să primești carnetul deși nu ai habar să parchezi cum trebuie, nu poți să mergi cu spatele 50 de metri și altele. Din păcate, nu toți cei care își iau carnetul au norocul meu, să aibă oameni din domeniu care să le arate ce înseamnă, de fapt, să conduci.
Unde îți place (sau ți-a plăcut) să conduci cel mai mult?
Cel mai mult mi-a plăcut să conduc în Ibiza. Mi-am petrecut câteva veri acolo și era distractiv să ajung acolo cu mașina, cu buldogul meu francez și cu prietenii, în roadtrip prin Europa. Mi-au rămas în minte drumurile, sensurile giratorii, calmul oamenilor, fluiditatea traficului, vibe-ul locului, serile târzii de vară când eu mă aflam la volan…
Un alt loc în care mi-a plăcut să conduc a fost Sapanca, în Turcia. Sapanca este o localitate liniștită, înverzită, unde se afla bootcamp-ul unei emisiuni pe care eu o prezentam. Se filma acolo și am locuit la câțiva km de acest bootcamp, timp de aproape două luni.
Dimineața mă urcam în mașina pe care mi-o dăduseră (refuzasem să îmi dea mașină cu șofer :-)) și plecam cu buldogul meu francez spre filmare. Pe drum, mă opream să cumpăr cireșe delicioase de la femeile care aveau tarabe pe marginea drumului. Și de aici mi-a rămas impregnată imaginea asta, de dimineață de vară, peisajele frumoase, drumurile de țară, mirosul naturii, cireșele dulci și zemoase și cățelul meu care era bosumflat că era prea de dimineață.
Cum a fost când ai dat examenul pentru carnet?
Nu mi s-a părut deloc greu. Mă pregătisem, învățasem, eram sigură pe mine și chiar am vrut să îl impresionez pe examinator. Așa că după ce am executat parcarea laterală pe care mi-a cerut-o, l-am întrebat dacă nu vrea să fac o parcare și cu spatele. M-a privit peste ochelari serios, apoi a văzut că nu mă țineam de glume, chiar eram entuziasmată și mi-a zis amuzat ‘Domnișoară, v-ați descurcat bine până acum. Eu zic să treceți în spate și să lăsați alt coleg la volan, că e păcat să mă răzgândesc dacă o zbârciți, nu?‘ Am înghețat de bucurie și am fugit cuminte de la volan! 🙂
Ai vreun model preferat?
Nu cred că am unul anume, însa o mașina super sport roșie sau galbenă îmi va plăcea mereu. Dacă ar fi să aleg totuși un model care îmi place mult aș spune Lotus Elise. În viața de zi cu zi am o afinitate pentru BMW-uri.
Ce mașină conduci în prezent? Care sunt argumentele care te-au determinat să o achiziționezi?
Conduc un BMW X3 și un Audi A3. BMW-ul X3 este mașina ideală pentru mine având în vedere activitățile, drumurile și îndatoririle despre care îți spuneam. Aveam nevoie de o mașină de familie care să se comporte exemplar în oraș, dar să fie și potrivită pentru escapade iarna la munte, vara la mare sau în afara țării. A fost dragoste la prima vedere.
Cealalta mașină, Audi A3, este minunată pentru oraș și și-a dovedit versatilitatea în toate drumurile facute atât în țară cât și în afara ei, însă acum mergem cu ea doar prin Bucuresti. Mi-a placut mereu modelul acesta.
Câte ore petreci la volan într-o săptămână?
De luni până vineri îmi petrec în mașina cam două ore pe zi, iar în weekend conduc mai puțin. În weekend îmi place să stau în dreapta dacă este la volan Lucian, soțul meu.
Care sunt „ingredientele” mașinii perfecte, după părerea ta?
Mașina ideală pentru mine este automată, are sunroof, piele deschisă la culoare, sistem audio performant, mă bagă în scaun când accelerez, dar nu are o capacitate cilindrică foarte mare, nu poluează mult și nu are garda foarte joasă, pentru că în România este chinuitor acest aspect.
Ce ai în portbagaj?
Car după mine geanta pentru sport, apă, gustări, de multe ori mesele mele organizate, pantofi sau sandale cu toc, în funcție de evenimentele la care particip, haine, necessaire și, dacă, am drumuri cu baiețelul meu, adaug o tricicletă, un sac cu echipamentul lui pentru judo, depinde ce activități am cu el.
Ce nu îți lipsește niciodată din mașină?
Niciodata nu îmi lipsesc din mașina ochelarii de soare, șervețelele uscate, cele umede și umbrela.
Care este cea mai lungă călătorie făcută cu mașina?
Am facut mai multe roadtrip-uri în Europa înainte să îl am pe Serghei, băiețelul meu. Toate călătoriile lungi au fost făcute cu oprire în câteva orașe și nu cred că am mers vreodată mai mult de 10 ore continuu. De exemplu, am plecat din București spre Barcelona și am oprit în Ungaria, în Viena și în Monte Carlo.
O întâmplare simpatică / funny la volan?
Eram prin țară și s-a întamplat într-o călătorie să mă țin după o mașină cu numere de București care mergea în aceeași direcție și să nu mai consult GPS-ul meu. Numai că mașina respectivă a ieșit la un moment dat de pe drumul principal, eu după ea. A ajuns într-un cartier foarte frumos, eu dup ea.
A oprit în poarta unei vile și șoferul, uimit, a coborât din mașină și se uita la mașina mea oprită la câțiva metri în spatele mașinii sale. Eu tocmai realizasem că mă ținusem aiurea după bietul om și am lăsat geamul jos să îi explic, în timp ce dumnealui venea spre mașina mea.
În timpul ăsta, proprietara casei a ieșit și ne-a întâmpinat pe toți foarte frumos, convinsă fiind că suntem prietenii șoferului. Aveam să aflu că era mama lui. A fost foarte haios, am iesit din mașină, am făcut cunoștință și am râs mult. Ne-au invitat la cafea, dar am ales să îi lăsăm în pace, totuși, și să ne continuăm drumul spre București. 🙂
